Am văzut zeci de povesti de dragoste livrate celorlalți, începând cu pozele de pe rețelele de socializare și terminând cu diverse moduri mieroase de adresare.
Nu de puține ori mi-a fost dat să văd și adevărul din spatele cortinei, spre mirarea mea. Priveliștea nu a fost una frumoasă, dar a avut binecuvântatul rol de a mă trezi la realitate. Ori ăsta e un fapt notoriu, aș spune.
Ce am văzut? Abuzuri de toate soiurile, livrate la pachet cu imaginea cuplului perfect. Control. Manipulare. Stat împreună de teama. Lipsa iubirii și a afecțiunii. Complacere.
Una din cele mai bune prietene ale mele e căsătorită cu un psihopat ca la carte. Dacă mi-ar permite să scriu câteva din experiențele ei, ați fi convinși că m-am apucat peste noapte să scriu thrillere.
Mi-aș fi dorit să fie așa, din păcate, realitatea brută arată altceva. Căutând și încercând să identific care e motivul pentru care ne complacem în relații de felul acesta, am găsit un tipar.
Naivitatea la pătrat. La toate vârstele și sub toate formele.
Suntem intoxicați cu poveștile siropoase spre grețoase din filmele hollywoodiene și credem că aceea-i realitatea. Vedem omul și nu îl ascultăm, lipim povestea noastră peste vorbele lui și închidem ochii, încăpățânându-ne să credem că fantasmele noastre sunt realitatea. Fapt pe care îl plătim scump mai târziu.
Naivitatea e un flagel. Naivitatea omoară. Naivitatea distruge.
M-am gândit care ar fi soluția spre o tranziție la realitate, dar prin metode normale, nu agresive.
În primul rând, nu tot ce zboară se mănâncă. Gândirea critică este esențială. Dacă ți-ai deschide larg ochii, cel mai probabil ai vedea ambalajul chicios în care sunt livrate așa zisele povești de dragoste. O mascaradă pe cinste, multe din ele.
În al doilea rând, deschide ochii și ciulește-ți urechile, precum lupul din Scufița Roșie. Nu cumva ai prostul și nocivul obicei de a vedea doar ce vrei să vezi și de a auzi doar ce vrei tu să auzi?
Dacă da, pentru sănătatea emoțiilor tale, îți recomand să te oprești. Ascultă-l pe omul din fața ta, nu proiecta setul tău de calități pe el, sau mai rău, povestea ta ideală despre el.
În al treilea rând, oamenii nu se schimbă în mod fundamental. Avea bunicul meu o vorbă (în realitate avea zeci de vorbe) de duh: „Dacă gena-i proastă, nu-l schimbă nimeni!” Poveste valabilă la ambele părți.
Cred că ar trebuie să luăm vorbele vechi și să redescoperim înțelepciunea din ele. Nu l-am crezut pe bunicul, cine acordă azi credit înțelepților? Când mi-am deschis ochii și am văzut arena de luptă a relațiilor din jurul meu, mi-am aplecat smerită capul, a avut dreptate.
Da, oamenii nu se schimbă. Și e bine așa. Cum ar fi să ne modelăm și schimbăm fundamental la fiecare relație, doar pentru a corespunde cerințelor celuilalt. Nu, mulțumesc.
În al patrulea rând, paza bună trece primejdia rea. Se știe de când lumea adevărul ăsta. Chiar dacă totul va fi bine în privința relației tale, a nu pune botul la poveștile frumos împachetate ale celor ce stau în relații abuzive, e un prim pas spre trezirea la conștiență și la realitate.
Fii atentă la indiciile care nu se lasă mult așteptate, încă de la începutul relației: control excesiv, gelozie, promisiuni peste promisiuni, minciună, povești despre cât de special, unică, frumoasă ești tu și cât de nemernică a fost cealaltă, toate acestea se văd lămurit, noi alegem să închidem ochii, să facem compromisuri, să credem în mod iluzoriu că timpul schimbă starea de fapt a lucrurilor.
Acestea fiind spuse, vă doresc ochii deschiși și realism, mult realism.