Viața ca o loterie

În timp ce făceam pluta, între noi fie vorba, cred că m-am născut să fac pluta pe apă, m-am gândit la cruzimea umană, prin prisma faptului că de vreo doi ani am citit despre genocidele umanității și m-am uitat la majoritatea filmelor care au dezbatut problematica asta spinoasă. Voi pune o lista la sfârșitul articolului cu câteva dintre cele mai reușite, din punctul meu de vedere, cele care redau aproximativ exact relatările istorice.

Interesul acesta își are originea în faptul că mă interesează natura umană sub toate aspectele și fațetele, și unde se vede acesta în toată splendoarea și oroarea ei, decât în situații extreme, ca războaiele, conflictele etnice, rasiale și religioase.

Studierea unui fenomen de masă, îți oferă acces la mulți oameni, la o varietate de tipologii și un spectru de comportamente pe care nu le poți observa sau studia în situații obișnuite. Vedem, psihologic vorbind, cum acționăm ca specie în fața diverselor neprevăzute. Vedem instinctul de conservare, apărarea cu orice preț a propriului interes, minciuna, manipularea, șantajul, ipocrizia, snobismul, puterea presei, televiziunii, cărților, propagandei, răutatea, ura, cruzimea, și rar, avem ocazia să vedem noblețea, altruismul, gândirea critică și bunătatea.

Apoi, m-au interesat evenimentele tragice din istorie, pentru că din domeniul pe care am ales să-l studiez, psihotraumatologia s-a lipit de mine. A început acum doi ani când am citit toată vara opera Svetlanei Alexievici și a continuat până acum. Pentru cei care vor să audă mai multe despre topica în cauză, azi am acceptat invitația de a susține o temă la Cercul de neuropsihologie, din Cluj. În aprilie va fi întâlnirea și voi vorbi despre ce este trauma psihică, neurobiologia ei și câteva intervenții validate științific. Dacă vrea cineva să vină, să-mi lase un mesaj, îi voi comunica detalii legate de dată, locație și oră.

Ar fi greșit să considerăm că genocidele și persecuțiile sunt evenimente recente, care au avut loc în ultima sută de ani: Holocaustul, genocidul din Rwanda, genocidul armenilor din Turcia (care până astăzi nu este recunoscut de turci), genocidul din fosta Iugoslavie, genocidul din Gulagul lui Stalin, genocidul slavilor, romilor, polonezilor și lista asta ar putea continua, oh, cât de mult ar putea continua.

Cum spuneam mai sus, este greșit să considerăm că omorurile în masă sunt evenimente din ultima sută de ani. Țin în mână o carte scrisă de Marie-Fracoise Baslez, intitulată „Persecuțiile în Antichitate”. Cartea relatează în mai mult de 400 de pagini baia de sânge care se isca pentru aproape orice divergență sau conflict, după voia, dispoziția și plăcerea conducerii, a celor ce erau la putere.

E inutil să mai vorbesc de cele două războaie mondiale, de zonele din Asia unde conflictul este încă prezent și actual.

Ce am vrut să spun cu introducerea asta lungă? Am vrut să vorbesc despre reziliență, despre capacitatea de a traversa un eveniment, oricât de greu ar fi, dar și despre faptul că viața este o loterie. Nimic nu ne poate pregăti pentru durere și pierdere. Sau?

Când vorbim de traumă, vorbim și de reziliență. Reziliența este un factor protectiv în fața traumei. De exemplu, o copilărie fericită, suportul părinților sau inteligența sunt factori protectivi în dezvoltarea simptomatologiei specifică unei traume. Sunt factori care nu determină, dar potențează o trecere mai lină sau mai rapidă peste un eveniment traumatic, tragic sau catastrofal.

Între 5-7% dintre cei care au trecut printr-o traumă, reușesc să o depășească, ba mai mult, ajung la un nivel superior de funcționare. Pot fi amintite situațiile în care, de exemplu, un părinte își pierde copilul și înfințează o asociație de sprijin pentru părinții care au trecut prin situații similare.

Am selectat dintr-un studiu (Demian, 2017) câțiva factori protectivi, prezenți în reziliență.

Optimismul

Să alegi să mulțumești pentru lucrurile care le ai astăzi, pentru că nu ai pierdut totul. Optimismul înseamnă a privi în viitor cu încredere, a considera că poți să faci față situațiilor problematice cu care te confrunți.

Sistemul intern de convingeri și valori 

Zeci și sute de cercetări au tatonat faptul că un scop al vieții, valorile și principiile personale sunt factori protectivi în fața depresiei și anxietății. Un sistem de convingeri și valori îți oferă o direcție, un scop, un motiv pentru a lupta indiferent ce se întâmplă în viața ta. „Cel care are un de ce pentru care să triască, poate îndura orice fel de cum”, spunea Nietzsche.

Exercițiile fizice

La fel ca mai sus, eficiența dovedită a exercițiilor fizice este testată și dovedită în mii de studii, iar ăsta e un motiv bun să te mobilizezi împreună cu mine să faci sport. Nu am trăit perioadă mai fericită ca aceea în care mă trezeam la șase dimineața să alerg câțiva kilometrii.

Am descoperit că lucrurile relativ mărunte, deprinse zilnic, obiceiurile sănătoase de a gândi și acționa fac diferența în momentele cruciale și greleale vieții.

Îmi doresc pentru mine, dar și pentru voi, să fiți mulțumitori pentru clipele de pace pe care le trăim acum, fiind conștienți de faptul că sunt daruri ce merită prețuite și valorificate.

Îmi doresc mie, dar și vouă, o viață trăită cu conștiență, bunătate și viziune.

O listă cu câteva filme care merită văzute, pe temele punctate mai sus:

The Promise (genocidul armenilor)

Wolyn (genocidul polonezilor și ucrainienilor)

Hotel Rwanda (genocidul poporului tutsi)

Listele lui Schindler (genocidul evreilor)

La vita e bella (genocidul evreilor)

Evadarea de la Sobibor (genocidul prizonierilor de război sovietici)

Ar fi nepotrivit să vă urez vizionare plăcută.