În adâncul meu sunt o boemă: „persoană (mai ales artist) care duce o viață neregulată, neconformă conveniențelor sociale” îmi spune dex-ul ca prim răspuns la definiția cuvântului „boem”.
Nu-i ceva rău în a fi boem. E un stil de viață care se potrivește unora, în funcție de particularitățiile temperamentale, sociale și aptitudinale.
Doar că în mintea mea cuvântul boem este asociat cu comoditatea. Adică cu omul care indiferent ce se întâmplă în jurul lui, el își este fidel stilului de viață creat, scopurilor și dorințelor lui.
Ce minunat! Ce dezirabil!
Nu m-am vindecat de a fi boemă, cel mai probabil, ci doar de a fi comodă, partea mai întunecată din a fi boemă.
Am încercat să găsesc o descriere potrivită pentru cuvântul „comodă”, iar dex-ul m-a salvat și de data acesta, poate ar fi bine dacă l-aș folosi mai des: tihnit, leneș, indolent, care nu vrea să facă eforturi, care nu vrea să iasă din obiceiurile lui, din ritmul lui tihnit, obișnuit de viață.
Iată cuvintele care mă descriau parțial până nu demult.
Bine, am înțeles, ai fost leneșă și comodă până nu demult. Ce te-a schimbat?
În primul rând m-a schimbat mutatul de acasă într-un alt oraș, responsabilitatea.
Mutatul de acasă, pe lângă avantajele deloc neglijabile, înseamnă multă responsabilitate.
Responsabilitate în chestiuni administrative, cum ar fi plătitul facturilor, al chiriei, cumpărături, curățenie, spălatul hainelor și multe alte, dar și în aspectele mai importante, cum ar fi jobul, facultatea, proiecte și colaborări.
Ideea e că mereu ești provocat, mereu ai de făcut lucruri care țin în mod direct de tine și care sunt responsabilitatea ta. Asta înseamnă că ești comodă atunci când îți permiți, o jumătate de zi în weekend sau când mergi în vacanță, în rest, îți îndeplinești cu conștinciozitate îndatoririle, fără să ții foarte mult cont de dispozițiile tale fluctuante: boema din tine îți cere o zi pe balansoar cu cartea în mână, sau înotat, sau urcat pe munți, sau uitat pe tavan.
Al doilea lucru care m-a vindecat de comoditate a fost înțelegerea iubirii mature.
Iubirea matură înseamnă preocupare activă pentru binele celuilalt (a nu se înțelege să fii sluga lui).
Înseamnă să fii aproape când are nevoie de tine, fie că este vorba de un ceai cald, o poveste de o jumătate de oră sau sprijin la o temă.
Iubirea activă înseamnă că te ridici și mergi acolo unde este nevoie, dacă persoana iubită are nevoie de tine.
Iubirea activă înseamnă că el sau ea plâng pe umărul tău, chiar dacă și sufletul tău e zdrobit la rândul lui. Deoarece iubirea înseamnă altruism, pentru un timp îți amâni dorințele sau dispozițiile tale și ești alături de cel pe care îl iubești, atunci când prezența ta îi este necesară.
Iubirea te vindecă de comoditate definitiv, afirmă de regulă părinții.
De exemplu, tata e și el boem, s-a vindecat de comoditate între timp, dacă sunt acasă și este miezul nopții iar eu doresc o sticlă de suc de la magazin (glumesc, nu beu suc, de regulă e vorba despre ciocolată), el se îmbracă, merge și cumpără. Acesta este un exemplu minor, aș putea la fel de bine să vorbesc despre alte sute de situații.
Îți lași confortul, zona ta comodă, treci peste dispoziția fluctuantă și faci ce este necesar, cui îi este necesar, când îi este necesar.
Am mai învățat iubirea activă, lipsită de comoditate, dar nu exploatatoare, de la un fost iubit. De acolo a început vindecarea mea de comoditate, ca să fiu sinceră până la capăt.
Cum să descriu absența lui de comoditate?
Era trez, prezent, conștient de nevoile mele. Conștient de mine. Mă vedea așa cum sunt și mă anticipa perfect.
Era altruist. Mă iubea activ, așa cum am descris mai sus.
Nu-i era greu să facă ceva pentru mine. Nu era un efort să mă ajute, să mă iubească și să mă susțină.
Nu era un papă-lapte, dacă la asta vă gândiți, era (și este) cel mai masculin bărbat pe care l-am cunoscut.
Dar asta face iubirea: te vindecă de comoditate, îți răpește vanitatea și te face atent la celălalt.
Implicații pentru viața de zi cu zi, dincolo de persoanele pe care le iubești, există?
Da, există.
Vindecarea de comoditate te face proactiv social. Nu îți este greu să iei inițiativa, să ajuți acolo unde este nevoie, să faci un bine sau să oferi un zâmbet. Să dai din resursele tale și celorlalți.
Pare ca și cum accesezi o mentalitate a abundenței. Găsești resurse în tine. Poți. Știi cum. Găsești o cale.
Te implici total, iar aceasta pe termen lung îți crește calitatea vieții și a relațiilor.
Cred cu tărie că ne putem vindeca de comoditate și cu ajutorul voinței.
Dacă tu decizi ca de mâine să fii mai atent la cel de lângă tine (nu la o lume întreagă, ci la cel lângă care te trezești dimineața sau cu care împarți casa), poți să te vindeci de comoditate.
Poți să te vindeci de comoditate, v-o spune o boemă incurabilă.
