De când ne-am mutat cu cățel și purcel pe peretele Facebook-ului, văd circulând în mare vogă și cu mulți k de like în coadă, citate prin exclusivitate aberante și care nu au legătură cu realitatea sau viața. Digerate de alții, dar pe care (suntem gata să) le înghițim cu nesaț.
Îmi vine să închid ochii ca să nu le mai aud, nu alta.
1. Dragostea merită orice sacrificiu.
Hai serios, chiar orice sacrificiu?
Inclusiv sacrificarea demnității, a stimei de sine și a independenței în gândire sau alegeri? Mai gândește-te.
Să nu îndrăznești să faci (pe termen lung) pentru altcineva sacrificii pe care nu le-ai face pentru tine. În timp nu va naște decât frustrare și reproș.
Sau: A iubi înseamnă a suferi și cum mulți nu vor să sufere, puțini știu să iubească.
Sincer? Dacă acestea-s convingeri colective în materie de dragoste și relații, nu mă mai mir de incidența îngrijorătoare a cazurilor în care se tolerează abuzuri de tot felul.
Convingerea că citatul acesta reprezintă realitatea, te poate arunca într-o carceră emoțională care să-ți furnizeze multă suferința free.
2. Când iubești nu aștepți nimic în schimb.
Care ești mă ăla care ai scris asta? Să te văd.
Nu de alta, dar meriți un loc de statuie în Piața Universității. Doar ești oaie de muls și tuns, iar tu oferi dragoste indiferent că dau în tine cu pâine sau piatră.
Citatul asta dă bine în filmele siropoase, dar propun totuși, să facem ușor-ușor tranziția de la ficțiune la realitate. Nu invers.
Îți spun eu, și nu din cărți, că există un rodaj emoțional și un prag peste care dacă se trece, toleranța noastră scade drastic. Iubești o zi, două, nouă, dar dacă vezi că nu ți se răspunde sau ești ignorat subtil, îți pui frumos coada între picioare și pleci. Fără notificări oficiale cu antetul dânsei/dânsului, scene și tot tacâmul. Mă auzi?
Bine, asta dacă nu ești masochist, sau dacă nu ai ca și moto al vieții citatul lui Eliade din Oceanografie: “Când ești ridicol înseamnă că ești viu.”
3. Doar el/ea mă poate face fericit/ă.
Aici, recunosc, sunt dezarmată. Și nu știu dacă tastatura e de vina, sau țeasta.
Apropie-te să-ți șoptesc un secret: Nu este datoria nimănui să te facă fericit/ă. Și viceversa. Înțelege că e posibil să nu fi chintesența fericirii cuiva și acel/a să aibă alte scopuri mai mărețe.
Tips and tricks: Șoptește-ți zilnic această frază în față oglinzii. E un mic și imperios necesar pas spre înțelepciune și conștiență. Am zis!
A pune pe umerii celuilalt responsabilitatea de-a te face fericit/ă, e o sarcină mult prea mare și grea. Imposibilă aș spune! Viața se trăiește individual, alegerile sunt individuale.
Fiecare are dreptul la intimitate și o zonă de confort care nu ar trebui să fie încălcată, și apropo, tu ce păzești de nu te poți face fericit/ă?
Am o scurtă propunere: În fața perlelor înțelepciunii orientale, occidentale, românești, sau de orice altă culoare culturală ar fi, adresează-ți ție o scurtă și lămuritoare întrebare: Oare are legătură cu realitatea ce scrie aici, sau se merge pe principiul: De ce să nu scriu, când pot scrie tâmpenii, care să mai fie și apreciate la scară largă?
Posibil să ai niște insight-uri interioare memorabile și chiar să dai unfollow la câteva pagini.
Mai știi?