Anesteziem hăul din noi prin diferite modalități.
Uneori promiscuitatea nu e decât un strigăt disperat după ajutor, iubire, acceptare și înțelegere. Dar suntem prea ocupați să judecăm și să aruncăm cu pietre, că să mai avem timp sau energie să îmbrățișăm și să înțelegem.
Care credeți că sunt rolul căștilor, a jocurilor online și a tuturor formelor de divertisment? Am eu un răspuns: fuga de noi înșine. Ne e groază de liniște, de o întâlnire cu poluarea din noi, cu negru, răul și mizeria.
Așa că, aruncăm mâța moartă peste gard. Suntem preocupați să găsim vinovați în exterior pentru dramele și suferințele personale, în loc să ne uităm în oglindă. Le întoarcem spatele celor care ne rănesc ca să scăpăm de mizeriile lor, fără să ne cercetăm pe noi înșine și mizeriile noastre. Viața îți cere un preț exorbitant atunci când lipsești de la întâlnirea cu tine.
Judecata, critica, ura și condamnarea nu vor fi niciodată soluții la problemele noastre sau ale altora. Dacă am învățat ceva în anii mei de existență, atunci am învățat că în fața aparențelor ireproșabile, se ascund răni însângerate, drame pe care nu le cunosc și lupte interioare pe care fiecare om le duce. Cum poate, pe brânci uneori.
Condamnăm cu vehemență greșelile celorlalți, uitând că trei degete se îndreaptă înspre noi. Oferim soluții și alternative, în loc să încercam să avem un gram de empatie, să mergem să-l strângem în brațe pe cel de lângă noi, să-i spunem că-l înțelegem, că suntem dispuși să-l ajutăm. Ar fi recomandat să-L lăsăm pe Dumnezeu să fie Dumnezeu, să nu ne mai dăm noi atotștiutori.
Încurcăturile vieții sunt pline de sens și semnificație, dacă avem o fărâmă de bun simț și ne oprim din alergarea noastră ca să ne privim în interior. Locul unde găsim răspunsuri, indiferent cât de mult ne amăgim că ele sunt în afara noastră. Acolo ne smerim, văzând că suntem pasibili de aceleași greșeli. Acolo realizăm că suntem oameni, că ducem o luptă comună și că în loc să ne punem bețe-n roate, ar fi mult mai înțelept să ne acceptăm și ajutăm.
“Stai jos în fața realitătii ca un copil mic și fii pregătit să renunți la orice noțiune preconcepută.” T. H. Huxley
Alina A. Rotaru