Odată ce oamenii au început să gândească rațional, întrebările au devenit parte din firescul existenței. S-a făcut saltul de la convingerea că tunetul și fulgerul sunt indicii ale mâniei zeilor, la faptul că sunt fenomene ale naturii care se declanșează atunci când electricitatea acumulată în nori se descarcă.
Faptul că am început să ne punem întrebări, lăsând la o parte explicațiile puerile și mitice, a reprezentat motorul evoluției. Din aproape în aproape, din întrebare în întrebare, am ajuns la nivelul de cunoaștere și trai la care suntem astăzi.
Ca să avem o idee a ceea ce înseamnă traiul unui om simplu acum 200 de ani (din punct de vedere al vârstei Pământului, 200 de ani e ca acum 5 secunde), e necesar să știm câteva lucruri.
În urmă cu 200 de ani nu exista televiziune, medicină de masă, acces la apă curentă, asistență socială, electricitate, învățământ obligatoriu, asta ca nu mai vorbim de internet, calculator sau mobil.
Toate descoperirile și invențiile au fost posibile datorită faptului că cineva a sfidat stats-quo-ul, și-a pus întrebări, iar prin muncă de încercare și eroare, prin studiu și perseverență, a descoperit sau a creat ceva care a dus la îmbunătățirea calității vieții oamenilor de-a lungul generațiilor, până la noi. În urmă cu 100 de ani se murea de la o simplă răceală, asta ca să nu mai vorbesc de o gripă care mătura sate sau orașe întregi. Din 10 noi-născuți, ajungeau la maturitate 3.
În urmă cu doar 400 de ani, Iluminismul a smuls cultura europeană din superstiția magiei, conceptelor de ierarhie socială și a îmbunătățit-o într-o formă care recunoștea liberul arbitru și dreptul la opinie, atâta timp cât libertatea celorlalți și pacea civică era respectată.
Le mulțumim celor dinaintea noastră pentru toate avantajele de care ne bucurăm acum și aici. Oricât de lipsiți de oportunități sau de noroc ne-am considera, suntem cea mai privilegiată și răsfățată generație care a pus piciorul pe Pământ.
E firesc să te întrebi: „Ce aș mai putea face eu azi, când avem tot ce ne trebuie, când e greu să te remarci printre atâția oameni străluciți: cercetători, inventatori, poeți celebrii, scriitori talentați, medici, ingineri, chimiști și mulți alții, pe care-i privim cu admirație și o ușoară invidie. Mie ce îmi mai rămâne, ce să descopăr sau să inventez? Cu ce să mă remarc între atâția oameni cu minți sclipitoare?”
Provocarea pentru mine și pentru tine este să ne cunoaștem pe noi înșine, să ne șlefuim caracterul și să ne dezvoltăm abilitățiile pe care le avem pentru a performa în domeniul nostru de activitate, să călătorim, să descoperim lucruri, persoane noi și să accesăm diverse experiențe.
Toate acestea putem să le facem pentru că suntem privilegiați, pentru că trăim în secolul XXI, pentru că nu ne-am născut într-o epocă, țară sau etnie în care la 12 ani trebuia să te căsătorești cu un bărbat care avea dublul sau triplul vârstei tale, sau cu un bărbat ales de tatăl tău fără ca tu să-l vezi vreodată, sau mai rău, să fii considerată fără valoare, un obiect, doar pentru că ești femeie. Aspecte valabile în cazul femeilor.
Aspectul asupra căruia vreau să mă opresc, alături de tine, este cel al autocunoașterii.
Înțelepții greci au scris deasupra oracolului din Delphi: „Cunoaște-te pe tine însuți!”
De ce să faci asta când ești bombardat continuu cu stimuli, care mai de care mai tentanți? De ce ar fi o preocupare pentru tine să-ți sondezi interiorul, când tot ce contează, aparent, este cât de bine arăți și câți bani ai?
Există un avantaj sigur și palpabil al cunoașterii tale?
Da, există, dar înainte de a dezvolta subiectul, dă-mi voie să-ți spun că orice realizare în exterior are în culise muncă interioară de autocunoaștere. Succesul pe care îl vedem noi e vârful iceberg-ului, partea de 90% este ascunsă și constă în cine ești, cum ești, care sunt valorile și principiile tale.
Valorile și principiile nu sunt scopuri în sine, ci scopul este omul care devii, o imagine cât mai acurată a cum îți dorești să arate atitudinea și comportamentul tău, ce însemni tu, în fapt.
Tot ce construim în exterior poate fi pierdut într-o singură clipă: posesiuni, haine, mașină, casă, un corp lucrat la sală, bani. Realitatea este că nu suntem imuni la intemperiile vieții.
În schimb, comoara din interior, caracterul, personalitatea, valorile, scopurile și atitudinea ta, nu îți pot fi luate niciodată, sunt în celulele tale, te definesc, trăiești și mori cu ele.
M-am gândit la două instrumente care să-ți deschidă apetitul pentru a fi mai atent la tine, proces numit introspecție.
În primul rând, stai în liniște cu tine. Lasă pentru o zi telefonul, laptopul și conexiunea la internet la o parte și ascultă ce-ți spune interiorul. La început vei trăi un mix de sentimente și gânduri, apoi se vor liniști și vei putea privi la tine ca într-o oglindă: Cine sunt?, Ce îmi doresc de la mine?, Care sunt valorile mele? Cum mă văd peste 10 ani?, Am un scop al vieții sau trăiesc așteptând prințul pe cal alb să mă salveze?, acestea sunt doar câteva din întrebările care odată puse, îți pot oferi claritate și viziune pentru viața ta.
Un al doilea lucru pe care poți să-l faci pentru a te cunoaște este să-ți lărgești zona de confort. Oamenii cresc și se dezvoltă accesând experiențe noi, vizitând locuri diverse, citind, cunoscând persoane diferite, cultivându-și pasiunile, îndeplinindu-și visele… așa ajungi să te cunoști. Așa poți să te confrunți cu un alt mediu, diferit de cel în care ai crescut, așa poți vedea alte concepții despre viață, divinitate și lume, diferite de cele pe care le ști deja.
Nu sunt pași standard care odată făcuți vor rezolva definirea identității tale, dar e un bun început, foarte bun, aș spune.
